fbpx

Ce legătură este între excrementele câinilor și restricțiile COVID-19?

Ce legătură este între excrementele câinilor și restricțiile COVID-19?

Se încing spiritele în societate

Dacă la începutul pandemiei COVID-19, restricțiile au fost înghițite relativ ușor de populație, acum lucurile încep să se schimbe.

Inițial a fost un fel de paralizie colectivă, generată de viteza desfășurării evenimentelor. Ne găseam cu toții, peste noapte, într-o distopie hollywoodiană. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, tensiunile generate în principal de îngrădirea libertății, au început să se adune. Unii încep să iasă în stradă protestând ostentativ, pe Facebook dezbaterile se transformă din ce în ce mai mult în atacuri personale și jigniri etc. 

Nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla dacă la un moment dat este luată din nou măsura înăspririi restricțiilor. Pariez că nu vor mai fi la fel de ușor de implementat. Și aici nu vorbesc doar de România.

Un pic de neuroștiință

Stai liniștit(ă), nu mă dau mare specialist pentru că am citit câteva cărți și am fost la câteva cursuri. Dar sunt niște noțiuni foarte simple pe care le-am reținut și eu de la ăia care chiar se pricep.

În fața necunoscutului, neocortexul nostru este setat să lase locul la butoane sistemului limbic (o altă parte a creierului care are rol esențial în instinctul de supraviețuire). Acesta din urmă știe să răspundă instinctual cu una din trei reacții: fight, flight sau freeze.

Mulți au reacționat cu freeze – s-au baricadat în case, au evitat contactul cu alți oameni si au așteptat să vadă ce se întâmplă.

Alții au fost pe modul flight: au plecat la casa de la țară, la munte, la mare, cât mai departe de aglomerația orașului. Recunosc că îi invidiez un pic pe cei care au avut opțiunea asta la dispoziție.

Au fost și unii care au intrat în modul fight. Dar pentru că virusul e invizibil și greu de luptat cu el, inamicii au devenit actorii aparent mai tangibili: guvernele, oculta mondială, Bill Gates, OMS etc.

Nu e vorba că una dintre reacții e mai bună decât altele, pur și simplu structura creierului nostru și experiențele de care am avut parte în trecut generează reacția principală.

Ce legătură este între excrementele câinilor și restricțiile COVID-19?

Cine are dreptate?

Deci, cum e până la urmă: e virusul ăsta un inamic așa fioros de merită să distrugem toată economia globală de frică să nu ne distrugă el pe noi? Sau e doar o gripă obișnuită care a panicat degeaba (sau din interese oculte) întreg mapamondul?

O nu, n-o să fac greșeala să dau un verdict, că, indiferent ce aș răspunde, îmi pun tot internetul în cap și, sincer, nu văd nicio valoare în asta! Am mai scris aici despre argumente de ambele părți.

Fiecare din cele două mari tabere crede despre ceilalți fie că sunt proști și nu înțeleg nimic, fie că sunt neinformați, iraționali și ignoranți. Că doar datele obiective sunt clare, nu? 😄

În tot cazul, îmi e greu să cred că aș putea convinge pe vreunii dintre ei să-și schimbe opinia și, chiar dacă s-ar întâmpla asta, la ce ar ajuta? 

Articolul ăsta nu își propune să decidă cine are dreptate și cine nu în privința pandemiei. Eu vreau să prezint o opinie legată de măsurile de restricție ce au fost luate și modul în care au fost impuse.

Ce treabă au excrementele de câine?

Un punct de vedere relativ răspândit printre cei care protestează în privința măsurilor de restricție este acela că oamenii trebuie lăsați să decidă singuri asupra sănătații lor. Să li se spună argumentele științifice și apoi alege fiecare dacă își pune mască, se ferește de aglomerație sau iese și se îmbrățișează cu toți necunoscuții în fața hipermarketului. “Că doar nu suntem niște copii, să ni se spună ce avem voie și ce nu!”

Aici intervine povestea cu excrementele de câine.

În jurul blocului unde locuiesc, de când știu eu, trotuarele sunt în permanență pixelate din loc în loc cu dejecțiile credincioaselor patrupede. De fapt, este o situație obișnuită cam în orice cartier din București. Dacă ar fi fost reală superstiția cu norocul, acum ar fi trebuit deja să fiu miliardar! 🤪

Logica ar spune că proprietarii de căței, fiind cei care parcurg cei mai mulți kilometri într-un an bătând trotuarele și aleile din jurul blocului, vor fi primii care să mențină curățenia. Statistic vorbind, ei au șansele cele mai mari să se umple de noroc pe pantofi, când le e lumea mai dragă. Și cât de greu se curăță norocul ăla de pe încălțăminte!

Totuși, zi de zi, rahații continuă să se adune, ca și cum cineva se așteaptă ca ei pur și simplu să se evapore, emițând și o aromă de trandafiri în acest proces.

Am încercat să vorbesc cu fiecare vecin pe care l-am întâlnit plimbându-și în lesă membrul de familie preferat. Inevitabil răspunsul era:

“Eu strâng întotdeauna. Uite, am și punguța”

Așa că am pus camere pentru a putea continua conversația. Am filmat, apoi m-am întâlnit cu una dintre vecinele surprinse în flagrant delict. Am fost foarte politicos și calm (îmi luasem pastilele de dimineață 😝). Voiam sincer să înțeleg ce ar putea să-i determine comportamentul.

Bineînțeles, mi-a spus povestea că ea strânge întotdeauna și că n-are cum să fie de la ea. Dar, eram pregătit și aveam la mine un print cu dovada: poză color, rezoluție Full HD, ziua și minutul. În fața dovezilor covârșitoare, a început să se plângă de primărie că nu pune coșuri de gunoi și nu spală trotuarele, că așa e în țara asta și n-avem ce să facem. Ce să facă ea cu punga cu rahat? Vizibil stupefiată că cineva o confruntă în acest mod, i-a scăpat și o promisiune că pe viitor o să facă un efort și o să strângă după câinele său. Te las pe tine să ghicești dacă s-a ținut de cuvânt.

Obișnuit să lucrez cu consumer insights, m-am decis să adresez nevoile de care am aflat. Am cumpărat un coș stradal pe care l-am amplasat vizibil pe alee. Am produs și amplasat niște POSM-uri (materiale promoționale: postere, flyere), de educare a vecinilor de cartier. Mulțumesc Grow Up România pentru o parte dintre acestea! Am cumpărat pungi de unică folosință și le-am pus la îndemână. Am postat poze cu vecinii care în continuare refuzau să-și schimbe comportamentul, că poate li se face măcar un pic de jenă și acționează în vreun fel.

Rezultatul l-ai putut vedea în prima poză a articolului. Practic, nu s-a schimbat mare lucru.

Acum întreb: oare dacă reușeam să conving Poliția Locală să stea măcar din când în când prin preajmă și să aplice amenzi celor care nu-și strângeau mizeria după ei, aș fi avut mai mult succes? 

Prietenii din țări considerate mai civilizate îmi spun că la ei frica de amenzi este cea care determină de fapt comportamentul social. Și ăia chiar îi ard rău la buzunare pe toți care nu respectă regulile jocului!

Concluzii

Ne place, nu ne place, trăim într-o comunitate. Asta ne-a adus de-a lungul vremii o grămadă de beneficii, dar avem și unele obligații. Iar ca aceste obligații să fie respectate de cât mai mulți membri ai comunității, ele trebuie să fie însoțite de sancțiuni. E adevărat că modul de stabilire al acestor reguli și sancțiuni este în sine un subiect lung de dezbateri și în mod cert cel actual este departe de a fi perfect. Dar ăsta este sistemul în care suntem acum și ne permite să funcționăm în comunitate.

Și ca să revin la părea că oamenii ar trebui să fie lăsați singuri să ia decizii cu privire la sănătatea lor, pentru că sunt responsabili: nu sunt de acord! Cel puțin nu atunci când deciziile lor pot afecta și pe alți membri ai comunității (adică și pe mine). Altfel, chiar nu m-ar interesa. Fiecare să creadă ce vrea și să-și asume riscurile pentru sănătatea lor.

Steve Jobs a murit de cancer, deși fusese depistat în stare incipientă. El a ales să se trateze inițial cu ceaiuri și ierburi, în loc de tratamente convenționale. Nimeni nu poate spune ce s-ar fi întâmplat dacă mergea pe recomandările medicilor de la început. Poate murea și mai repede, sau poate mai trăia și azi. Dar a fost alegerea lui și n-am o problemă cu asta. Dacă a greșit, doar el e cel care a plătit cu viața. În cazul unei pandemii însă, o astfel de greșeală poate costa milioane de vieți.

Știu că unii consideră că acest virus nu e mai mult decât o gripă. Cum spuneam, nu dau eu verdictul și n-am de gând să intru în argumente științifice, că nu mă pricep. Dar, ținând cont că totuși majoritatea comunității științifice este de altă părere, eu aș zice că trebuie măcar să considerăm că este posibil, dacă nu chiar probabil, să fie mai mult decât o gripă obișnuită (care nici ea nu poate fi considerată o boală minoră). 

În contextul acesta, să nu luăm nicio măsură de prevenire și răspândire ar fi o inconștiență. Iar măsuri fără sancțiuni, după cum arătam mai sus, sunt total ineficiente.

Desigur, trebuie balansate bine siguranța și menținerea pe linie de plutire a economiei. E ca pe front: degeaba ai cei mai bine pregătiți soldați, dacă nu ai un lanț de aprovizionare bine pus la punct! Moare de foame întreaga armată până la finalul bătăliei! 

Pentru acest echilibru greu de atins e nevoie de niște “generali” extrem de inteligenți și fără alte interese ascunse. Uitându-mă la liderii lumii de azi, mă apucă depresia! 😟

La ce să ne așteptăm în continuare?

Scenariul 1

Au dreptate cei care spun că virusul nu e ceva deosebit sau chiar nu există.

În cazul ăsta, se redeschide treptat economia mondială, cazurile de COVID-19 nu se înmulțesc, știrile încep să abordeze treptat și alte subiecte și viața merge mai departe. Vor avea de câștigat țările care ridică cât mai repede toate restricțiile și reîncep să funcționeze la capacitate maximă. 

Scenariul 2 

Au dreptate cei care susțin că virusul este foarte periculos.

În cazul ăsta, este posibil ca numărul de bolnavi și morți să înceapă să crească din nou odată cu relaxarea din toată lumea.

Dacă se întâmplă acest lucru, statele vor încerca să reînăsprească măsurile. Dar de data asta va fi mult mai greu să le impună. Vor fi din ce în ce mai mulți contestatari, care vor deveni din ce în ce mai violenți în a-și apăra “libertatea”, așa cum o interpretează ei. Vor fi lupte de stradă, prietenii rupte la nervi, o polarizare mai mare chiar decât cea generată de opțiunile politice.

În timpul ăsta, economia mondială intră și ea pe aparate la terapie intensivă, cu pronostic negativ. Din acest punct, orice se poate întâmpla.

Scenariul 3

Virusul a fost într-adevăr periculos, dar măsurile luate peste tot în lume ajută să țină cât de cât sub control transmiterea lui. Acestea sunt impuse prin sancțiuni ferme, dar corecte.

Sunt luate însă și măsuri de relaxare treptată, astfel încât economia să iasă de la terapie intensivă în timp util. Încet, dar sigur, omenirea revine la viață și 2020 intră în istorie ca un an de referință, care, pe lângă evenimentele negative ce l-au definit, a accelerat și unele transformări în societate care au pus bazele unei lumi mai bune în secolul XXI.

Ție care scenariu ți se pare mai realist? Crezi că mai există și alte scenarii posibile? Ce ai face dacă ai fi la putere? Scrie în comentarii părerea ta.

Dacă vrei să afli când mai scriu ceva, abonează-te la Newsletter-ul lui Sandu.

Spune-le și altora:

0 0 vote
Article Rating
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x