A fost odată ca niciodată o fetiță care purta tot timpul pe cap un batic roșu. Toată lumea îi spunea Scufița Roșie.
Într-o zi a fost la un training de comunicare bazat pe Process Communication Model, teoria folosită și de NASA la recrutarea astronauților.
Acolo ea a înțeles cum să-și adapteze modul de comunicare în funcție de cine e în fața ei, pentru a comunica mai eficient. De-abia aștepta să pună în practică ce a învățat.
Nu a durat mult și iată că s-a ivit ocazia.
Mama ei a trimis-o să-i ducă un coș cu merinde bunicii ei, care stătea la o cabană în mijlocul pădurii 🤷🏻
Scufița Roșie a luat coșul și a pornit la drum. Habar nu avea ea ce personaje interesante avea să întâlnească pe parcurs!
Nici nu a intrat bine în pădure, că s-a și rătăcit. Noroc că a dat nas în nas cu un lup și s-a gândit să-l întrebe pe unde să o ia.
– Bună, lupule! Eu sunt Scufița Roșie. Tu cine ești?
– Sunt lupul Gânditor.
Scufița Roșie știa de la training că lupul Gânditor preferă logica și datele.
– Lupule, m-am rătăcit. Acum 40 de minute am plecat de acasă și ar fi trebuit să ajung deja la casa bunicii, pentru că stă la 2 kilometri de mine. Mă poți ajuta tu?
– Desigur. Din ce-mi spui, probabil ai făcut stânga la bifurcație, când ar fi trebuit să faci dreapta. Mergi înapoi 200-220 de pași și fă dreapta când ajungi în dreptul unui stejar bătrân. Apoi urmează cărarea și o să ajungi la bunica. Ai înțeles?
– Da, mulțumesc! La revedere!
– Pa!
S-a întors ea 200 de pași, dar nu a văzut niciun stejar. A mai mers 50 de pași, nimic! Deodată, din spatele unui tufiș a apărut alt lup.
– Ciao, fetița! Wow, ce scufița șmecheră ai! Foarte cool!
– E tare, da! Și mie îmi place!
Scufița și-a dat seama imediat că este lupul Rebel. El vede lumea prin reacții – ce îi place, ce nu-i place.
– Lupule, zi-mi și mie pe unde să iau către bunica, căci m-am rătăcit!
– Nașpa! Ai băgat și tu un Google Maps?
– N-am semnal aici, în pădure!
– Da, urăsc asta! Hai să dăm cu banul, să vedem dacă e mai bine să o iei la stânga sau la dreapta.
– Ești sigur că e o idee bună?
– Hai nu mai face fetița necredincioasa! Mie îmi place să mă iau după ce zice banul și nu mi-a fost rău. Uite: cică să o iei la dreapta! Bagă tare, cu încredere, ascultă-l pe băiatu’!
Scufița Roșie a urmat sfatul și și-a continuat drumul. Nu a durat până să-și dea seama că tot nu era pe drumul cel bun. Pe marginea potecii, la umbra unui copac, stătea lupul Imaginator. El vede lumea prin reflecții.
– Bună lupule! Eu sunt Scufița Roșie. Tu cine ești?
Liniște…Lupul părea că doarme, deși avea ochii deschiși. Într-un final, realizează că fetița vorbește cu el și se întoarse către ea:
– Ai observat ce nori interesanți sunt pe cer? Uite, acela parcă e un urs care își bagă laba în borcanul cu miere…
– Da…dacă norii ar putea să-mi arate și drumul către casa bunicii, ce bine ar fi!
– Te-ai rătăcit…
– Da. Sunt ca într-un labirint și parcă mă învârt în cerc! Zi-mi tu pe unde e ieșirea, dacă o știi.
– Îmi imaginez că la capătul potecii aceleia ar putea fi un indicator către drumul principal. Ar putea fi o idee să mergi într-acolo!
Scufița Roșie și-a continuat drumul și a ajuns la bifurcație. Oare în ce direcție să meargă?
Dintr-o dată, a apărut lupul Perseverent, cu o privire pătrunzătoare. El are o părere despre orice.
– Lupule, am nevoie de ajutor să ajung la casa bunicii. Mă poți îndruma?
– Da. Ai urmat toate regulile pentru a ajunge aici? Ți-ai făcut traseul dinainte?
– Am încercat, dar m-am rătăcit. Ce crezi că ar trebui să fac?
– După părerea mea, ar trebui să fii foarte atentă la detaliile astea și să urmezi instrucțiunile cu exactitate. Nu mi se pare normal să pleci la drum nepregătită! Acum ia-o pe poteca din stânga și mergi până vei vedea un copac cu un marcaj albastru. Urmează direcția indicată de marcaj și vei ajunge la destinație.
– Mulțumesc, lupule Perseverent! O să urmez sfaturile tale!
Scufița Roșie a continuat drumul, urmând indicațiile precise ale lupului Perseverent. După o vreme, a întâlnit un alt lup, de data aceasta cu o privire blândă și caldă.
– Bună, lupule! Eu sunt Scufița Roșie. Tu cine ești?
– Bună, dragă Scufiță Roșie! Eu sunt lupul Empatic. Sunt foarte bucuros să te întâlnesc!
– Și eu mă bucur că te-am întâlnit, Lupule! Sunt îngrijorată că m-am pierdut! Am nevoie de ajutor să ajung la casa bunicii.
– Îmi pare rău că te simți așa! Înțeleg cât de important este să ajungi la bunica ta. De ce nu te așezi un pic să te odihnești și să-ți recapeți zâmbetul? Îți pot arăta drumul după ce te simți mai bine.
– Mulțumesc, lupule Empatic! Chiar aveam nevoie de o pauză.
După ce s-a odihnit puțin și s-a simțit mai bine, Scufița Roșie a fost gata să-și continue drumul. Lupul Empatic i-a oferit o îmbrățișare caldă și i-a arătat drumul corect. În timp ce mergea, a întâlnit ultimul lup.
– Bună, lupule! Eu sunt Scufița Roșie. Tu cine ești?
– Salut, Scufiță Roșie! Eu sunt lupul Promotor. Eu fac lucrurile să se întâmple și prețuiesc inițiativa, n-am timp să stau la povești cu tine!
– Lupule, trebuie să ajung la casa bunicii. Ajută-mă!
– Desigur! Trebuie să fii hotărâtă și să mergi înainte cu încredere. Eu îți voi arăta drumul cel mai scurt și mai eficient. Urmează-mă!
Lupul Promotor a condus-o pe Scufița Roșie pe un traseu rapid și direct. În cele din urmă, Scufița Roșie a ajuns în siguranță la casa bunicii, mulțumită ajutorului primit de la fiecare dintre cei șase lupi.
Concluzie:
Scufița Roșie a înțeles cât de important este să ne adaptăm modul de comunicare în funcție de personalitatea celor cu care interacționăm. Fiecare dintre noi are elemente din toate cele șase tipuri de personalitate și niciunul nu este mai bun decât altul. Prin înțelegerea și respectarea diferențelor, putem comunica mai eficient și putem construi relații mai puternice și mai armonioase.
Vrei afli mai multe despre Process Communication Model? Hai să discutăm. Dă-mi un semn aici.